dans le dictionnaire PONS
cēna <ae> f
1.
3. Iuv. meton.
- cena
-
4. Plin.
- cena
-
| Cas | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Nominatif | cēna | cēnae |
| Génitif | cēnae | cēnārum |
| Datif | cēnae | cēnīs |
| Accusatif | cēnam | cēnās |
| Ablatif | cēnā | cēnīs |
| Cas | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Nominatif | mitellīta cēna | mitellīta cēnae |
| Génitif | mitellīta cēnae | mitellīta cēnārum |
| Datif | mitellīta cēnae | mitellīta cēnīs |
| Accusatif | mitellīta cēnam | mitellīta cēnās |
| Ablatif | mitellīta cēnā | mitellīta cēnīs |