dans le dictionnaire PONS
spectāculum, spectāclum synk. (poet; nachkl.) <ī> nt (specio)
1. (meist Pl.)
a.
- spectaculum
-
b. nachkl.
- spectaculum
-
2. meton. (aufgeführtes)
- spectaculum
-
3. übtr
4.
- spectaculum
-
spectāculum <ī> nt
- spectaculum cinematographicum
-
- spectaculum pyrotechnicum
-
| Cas | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Nominatif | spectāc(u)lum | spectāc(u)la |
| Génitif | spectāc(u)lī | spectāc(u)lōrum |
| Datif | spectāc(u)lō | spectāc(u)līs |
| Accusatif | spectāc(u)lum | spectāc(u)la |
| Ablatif | spectāc(u)lō | spectāc(u)līs |
| Cas | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Nominatif | spectāculum | spectācula |
| Génitif | spectāculī | spectāculōrum |
| Datif | spectāculō | spectāculīs |
| Accusatif | spectāculum | spectācula |
| Ablatif | spectāculō | spectāculīs |